Se ia următoarea situaţie: o femeie divorţată de mai multe ori cu un copil de 15 ani are un iubit, relaţia lor având în jur de patru ani. Au un copil împreună şi o casă. Aşa că relaţia e solidă, aş zice. El nu se înţelege chiar excelent cu fiica sa vitregă, ea fiind un caracter mai dificil şi orgolios, acuzând-o că din cauza ei se distruge relaţia lor. Mama e nervoasă, îi transmite starea sa şi el o ameninţă că o dă afară din casă la fiecare pas greşit. Numiţi asta iubire sau disperarea de a ramâne cu primul venit?
Nici iubire,nici disperare, mama incearca sa pastreze TOT ce are, chiar daca de multe ori danseaza pe muchie de cutit.
Pe fiica de 15 ani nu poate sa o alunge pur si simplu,ea a crescut-o,e copilul ei,primul copil, sufletul ei de ani de zile.Ea a crescut-o, ea a educat-o si stie ce fiica are sau ar trebui sa stie.
E adevarat ca 15 ani e o varsta oarecum dificila,dar o mama trebuie sa-si inteleaga copilul si sa gaseasca drumul spre mintea si inima lui.
E interesant ce acrobatii trebuie sa faca aceasta mama,de fapt.
Dupa multe divorturi,a reusit sa isi faca o relatie aparent stabila,a investit cam multe in ea,suflet, casa, inca un copil.Se pare ca e o relatie la care tine mult si pe care vrea sa o pastreze.Singura problema ar fi fiica de 15 ani care are nevoile specifice varstei,e momentul in care nevoia de afectiune e enorma, discutiile si intelegerea mamei ii sunt mai pretioase decat aerul, poate are si mari frustrari vazandu-si mama daruind si cheltuindu-si dragostea cu persoane "straine" din punctul ei de vedere!
Din ambele parti e nevoie de multa bunavointa si eforturi.
Mama ar trebui sa isi gaseasca timp si atentie pentru fiica de 15 ani,desi,impovarata de iubit, casa si cresterea unui copil mic, greu va mai avea resurse.Cu toate astea,nu poate risca sa-si neglijeze fiica, are toate sansele s-o piarda.
Pe de alta parte, fiica de 15 ani,ar trebui sa inteleaga un mic amanunt,copilul cel mic ii este sora/frate dupa mama! Daca i-ar da putina atentie si s-ar ocupa putin de acest micut,i-ar usura si mamei viata si ar da dovada de o bunavointa care nu ar trece neobservata.
Micul fratior sau surioara este cheia intelegerii in casa asta.
Mama va fi mai usurata de treburi si stres, va gasi mai mult timp si o dispozitie mult mai pozitiva pentru fiica cea mare, iubitul mamei va ajunge la concluzia ca a judecat-o gresit pe fiica de 15 ani si fata va avea dragostea declarata si intelegerea mamei ei,plus ca va invata una din lectiile cele mai utile in viata, sa daruiasca timp si dragoste cu bucurie, din generozitate!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Este iubire din partea mamei si egoism si rautate din partea fiicei. Fiica este obligata sa renunte la caracterul ei dificil si orgolios si sa faca absolut tot ce ii sta in putinta ca tatal ei vitreg sa fie multumit, linistit, sa simta ca este capul familiei, ca este respectat si ascultat. Daca nu o face, poate ar fi mai bine sa paraseasca casa decat sa strice casnicia mamei din prostie si rautate.
Răspunde
Brigaela, desi am incetat demult in a mai intra in discutii contradictorii cu tine, acum iar instigi, poate fara sa vrei, la alte discutii pe tema asta.
In primul rand fata face parte din viata mamei de la inceput, de 15 ani a fost alaturi de ea, 15 ani a crescut-o, a educat-o cum a putut ea mai bine. Are 15, este un adolescent, incepe sa cunoasca lumea, are complexe adolescentine, pe care crede-ma, o spun din experienta proprie, cu greu le infranezi cand iti vin.
Nu este vorba despre rea vointa, despre dorinta de a face pe altii sa se simta nefericiti, este vorba despre anumite momente in care te cuprinde o furie nestapanita, ceva de neinfrant si greu de controlat, care in cazul altora trece mai repede, iar altora mai greu, depinzand strict si cum abordezi problema. (prin asta ma refer la adulti, si da, spre suprinderea ta, fie parinti biologici sau vitregi, fie bunici, fie matusi, ce vrei tu trebuie sa aiba rabdare si sa invete cum sa abordeze genul asta de probleme fiindca tipand sau creeand certuri interminabile despre cata dreptate au ei si nu zic ca nu au, in majoritatea timpului o au, nu rezolva nimic mai ales ca cel certat vrea sa aiba ultimul cuvant.)
In al doilea rand, nu ii poti spune propriului copil sa plece din casa, doar fiindca iubitul nu e de acord cu prezenta ei (asta privind din unghiul de vedere al mamei).
Sa inteleg ca daca tu ai avea o fiica si te-ai recasatori cu un alt barbat care nu ar intelege-o pe fiica ta pe deplin, ai alunga-o pe strazi numai pentru a trai tu o viata tihnita alaturi de noul sot si pentru a se simti el mai linistit?
Spuneai ceva de egoism in raspunsul tau, dam voie sa te atentionez fara vreo conotatie rautacioasa, ca te contrazici!
Răspunde Am o colega in aceeasi situatie, in care fiica ei nu poate sa admita ca noul sot al mamei este capul gospodariei, nu il respecta suficient si nu din probleme reale (omul e linistit, calm, intelegator), ci din fite de adolescenta. Ii submineaza astfel casnicia mamei sale fara regrete si o pune la mijloc, intre fiica si sot. Consider ca acestui copil i-ar fi mai bine cu tatal sau la un internat, fiindca nu apreciaza ce are acasa si nu este capabila de a respecta legea lucrurilor si normalitatea. Exact asta am simtit in aceasta intrebare. Chiar se spune ca nu tatal vitreg are hibe, ci fiica de 15 ani, ceea ce mi se pare intolerabil. La 15 ani iti inghiti fitele si mutrele, fiindca te gandesti ca cei care iti dau de mancare si una coperis deasupra capului merita respectati neconditionat. La 15 ani nu ai serviciu, nu ai probleme reale, te odihnesti mult, te distrezi, nu ai motive sa ai furii nestapanit. Inveti sa le controlezi ca de asta esti om si nu animal lipsit de control. Nu ii poti spune copilului sa plece la tata sau la internat doar fiindca n-o place sotul tau, dar ii poti spune daca nu il respecta pe partenerul tau de viata si nu ii recunoaste noul rol de cap al gospodariei, fara nici un motiv real. Nu e pentru a trai in tihna, e pentru educatia copilului de 15 ani care este egoist ca un copilas de 2 ani si nu a invatat pana la varsta respectiva ce este respectul. Nu cred ca exista conotatii rautacioase in raspunsul tau, asa cum nu cred ca un adolescent normal de 15 ani ar putea sa-si exprime caracterul dificil in fata parintilor. Iar daca o face, trebuie totusi disciplinat.
Nu pot sa iti spun decat: iti doresc sa ai un copil care sa ajunga in culmile adolescentei. Si asta nu e un blestem, doamne fereste, dar ai sa vezi ca si premiul educatiei si celor 7 ani de acasa daca ar exista si l-ar primi, tot nu ar conta.
Dar na, cine stie! Tu ai fost o fire mai umila, te-ai nascut in alte vremuri, ai crescut si te-ai multumit cu putin, insa trebuie sa accepti ca vremurile s-au schimbat si la fel si oamenii, fiindca asa e firesc, chiar daca nu neaparat s-a intamplat intr-un sens bun.
Pot sa spun si eu ca generatia mea (cel putin privind din punctul de vedere al clasei mele), inca a fost mai sanatoasa si se comporta in unele sitiuatii mai ok, decat astea de 7 ani pe care le mai am prin scoala si au apucaturi de adolescente.
Dar ii lasi in pace...
Sper sa am un copil, macar. Si sper sa-l pot educa asa cum am iesit eu. Si nu am fost umila, ci dimpotriva, demna si puternica. Ceea ce copiii care s-au schimbat azi uita sa mai fie. Ei sunt umili si ingenunchiati sub vremuri. Dar nu toti, cunosc multi adolescenti care sunt exact cum eram si noi in acum 15 ani.
Nici una si nici alta, poate disperarea trecerii timpului si a singuratatii. Si as zice ca relatia este destul de precara, daca este asa cum spui.
O sa-ti spun o istorioara reala: O fosta colega, femeie la 45 de ani, a reusit sa plece in vizita la rude, in Germania si Austria, prin 1988 (cred ca stii ce greu se pleca atunci in Occident). Dupa intoarcere este intrebata, de mai multi, de ce nu a ramas in strainatate. Raspunsul ei: Voi ma considerati tampita? In urma cu 10 ani as fi ramas, acum mi-a trecut valoarea de piata. Si mentionez ca arata foarte bine.
Cred ca tot acestea sunt si sentimentele persoanei de care pomenesti. Numai bine!
Este o situatie complicata intr-o casnicie. Iubirea nu mai stiu unde este deoarece daca el spune ca o da afara din casa nu se poate numi un sot prea bun pentru sotie
In loc sa o de-a afara din casa ar trebui sa o inteleaga dealtfel daca toata aceasta problema a inceput cu fiica acestei femei de ce a mai luat-o de sotie?
Continuare: Daca a acceptat o sotie va trebui sa-i accepte si fiica dealtfel este ca si tatal lui daca nu un tutore deci el raspunde pentru educatia fetei.
Tatal e de vina ca nu stie sa fie mai intelegator si nu stie decat sa ameninte.Mama e de vina ca nu isi potoleste copila.Iar fata e de vina ca nu stie sa isi respecte tatal
Iubire nici vorba,presupun ca e vorba de situatia mamei tale si a ta,asta nu mai e iubire si in niciun caz nu cred ca le distrugi u relatia, fi tare, bafta
Prima data cand am citit am inteles ca fata are o relatie de 4 ani, si mai au si un copil impreuna 
(Mai trebuiau niste virgule acolo. Eh.lasa. Merge si asa
).
Aveti o viata destul de zbuciumata, as spune eu. Nu sunt foarte in masura sa va dau sfaturi, deoarece sunt doar putin mai mare decat fiica dumneavoastra, insa poate va pot ajuta sa intelegeti mai bine cum vede ea situatia.
Cred ca inainte sa va fi ales actualul sot ar fi trebuit sa urmariti modul in care se intelege cu fiica dumneavoasta. Ea ar trebui sa fie pe primul loc.
Ma indoiesc ca aceasta relatie este prielnica pentru dumneavoastra sau pentru fiica dumneavoasta. Eu sunt convinsa ca ati decis sa va recasatoriti tocmai pentru binele ei, pentru a-i darui ei un tata si, implicit, o familie perfecta. Dar daca nu este multumita de acesta, sunt sigura ca prefera sa ramaneti singure decat sa continuati asa. Nu credeti ca v-ar fi mai singure? Ca ar fi mai multa pace, liniste, armonie?
Cu siguranta, nu o pot numi iubire. E doar disperarea de a avea un partener de viata alaturi, un tata pentru fiica dumneavoasta!
Nu de iubire este vorba, poate disperarea de singuratate.Asemenea relatii, sint foarte greu de dus la bun sfirsit.Adolescentii,accepta foarte greu un alt parinte, in locul celui natural. Dumnezeu sa va ajute sa va intelegeti.Singuratatea,este extrem de grea, din toate punctele de vedere.Numai bine.
El intr-un fel are dreptate cu fata vitrega de 15 ani...eu iti sugerez sa te desparti de el
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
